Cancerul de col uterin - simptome, tratament, concluzii
Principalele simptome ale cancerului cervical sunt: lipsa poftei de mancare, scaderea in greutate, stari de oboseala nejustificata, dureri pelviene, dureri de spate, sangerari, scurgeri vaginale. Pot aparea fracturi. Durerile si scurgerile care insotesc actul sexual pot fi si ele semn de cancer cervical. Infectia cu HPV poate fi prezenta pentru o perioada indelungata fara sa prezinte vreun simptom.
Exista doua tipuri principale de cancer de col uterin, insa multe alte forme de cancer isi pot avea originea in zona cervicala: melanoame, sarcoame, limfoame. Tipurile principale de cancer de col uterin sunt cancerul de col cu cellule scuamoase si adenocarcinomul.
In ceea ce priveste infectiile cu HPV, trebuie spus ca exista peste 250 de tipuri de virus; tipurile 16 si 18 sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor – peste 70%.
Exista doua tipuri mari de tratamente, in functie de faza de evolutie a bolii. In faza incipienta se efectueaza rezectia chirurgicala a formatiunii tumorale; in faze avansate se face radioterapie si chimioterapie. Exista si posibilitatea unui tratament combinat, cu Cisplatina si Hycamtin, pentru cazurile in care boala este in stadiul IV B. Rata de supravietuire dupa 5 ani de la descoperirea bolii este buna, de circa 80-90% pentru cazurile descoperite in stadiul I si 50-65% pentru cazurile descoperite in stadiul II. Prognoza scade insa mult in cazurile in care boala s-a descoperit tarziu si exista formatiuni canceroase devoltate prin metastaze. Exista si cazuri in care boala dispare fara tratament, in urma luptei dusa de organism prin puterea sa de autoaparare. De aceea este recomandat sa se urmeze toate prescriptiile pentru o viata sanatoasa.
Cateva concluzii
Precum se stie, este mult mai usor sa se previna o boala decat sa se vindece. Multe vieti pot fi salvate daca se respecta cateva lucruri simple: ducerea unei vieti sanatoase ( printr-o dieta saraca in carne si bogata in legume si fructe, consumarea zilnic a minim 2 litri de apa buna, curata, respectarea orelor de odihna), efectuarea periodica a testelor de depistare a bolii (Babes-Papanikolau si altele) – care trebuie sa inceapa la maxim 2-3 ani de la inceperea vietii sexuale active (dar nu mai tarziu de 21 de ani), inceperea vietii sexuale la o varsta potrivita si gasirea unui partener sexual stabil.
